La pomul laudat… martie 19, 2012
Posted by josnebunia in Zilnice.Tags: Bookfest Timisoara 2012, Curtea Veche, Longman, noi doi, Orhan Pamuk - Zapada, weekend, zi cu soare, Zoo
1 comment so far
Am citit de dimineata cum i s-a parut Oanei Bookfest-ul atat de anuntat si de laudat si nu pot decat sa ii sustin opinia. Inca de ieri imi tot compun in minte postarea, incercand sa indulgesc dezamagirea. Bookfest e o denumire mult prea pompoasa pentru cele cateva standuri adunate la Centrul Regional de Afaceri. Am fost duminica, pe la 11, nu pentru ca as fi urmarit ceva anume din program, asa s-a nimerit. Ma gandeam ca o sa fie aglomerat, ba chiar mi-am facut cateva griji ca in jeansi o sa fiu underdressed, ca na, merg la un eveniment… Cand am ajuns, am avut senzatia ca sunt la un targ oarecare dintr-un orasel anonim, ai carui locuitori erau inca gramada la slujba de duminica. Un pic am jubilat : mooore books for meee then 🙂
Am inceput turul editurilor cu Humanitas : carti multe, preturi mari, nu am sesizat reducerile. Am admirat totusi colectia Isabel Allende, din care am scris aici ce volume imi doresc. Am trecut peste rao, ca e cu scandal si am solidarizat, am rasfoit absent cateva carti pentru copii, dar am realizat ca nu mai sunt in target si-am ajuns la Curtea Veche. Drept e ca nu aveau o oferta tocmai variata, cel putin nu la beletristica. Erau multe carti din gama „self help”, despre inteligenta emotionala, scheme de programare NLP, cum sa fii fericit etc. DAR…eu am gasit CARTEA pe care o cautam – „Zapada” de Orhan Pamuk, la doar 25 de lei 🙂 I was happy. Cred ca editura Curtea Veche avea cele mai reale reduceri si cand spun asta iau ca reper una dintre cartile lui Jamie Oliver, care la stand era 60 de lei, iar in librarie e in jur de 90 de lei.
Ne-am oprit si la standul Longman, unde erau volume in limba engleza la doar 9,90 lei – „Dracula” lui Bram Stoker, „Madame Bovary” de Flaubert, o colectie Jane Austen, un volum de poeme si nuvele scrise de Poe – o oferta variata si demna de buzunarele noastre.
Dupa Bookfest ne-am aerisit la Zoo (noi si restul populatiei din Timisoara), ne-am amuzat un pic de cei care s-au incapatanat sa faca gratare printre mormanele de zapada murdara vis-a-vis de Muzeul Satului , am salutat ursuletii cu chef de…joaca (if you know what I mean) si ne-am alintat un pic la soare.
That’s a wrap – a Sunday wrap 🙂
Va salut din mers, ultima saptamana de 26
Lasati cartile sa vina la mine martie 16, 2012
Posted by josnebunia in Zilnice.Tags: 2012, 27 de ani, aniversare, carti, lecturi, LMA, wishlist
3 comments
Dupa cum stiti deja de aici, mi-am asumat public varsta. Daca in 2010 si 2011 ma laudam cu cei 25 de ani, ei bine, anul asta e destul de clar ca nu-mi mai merge. Oare ma maturizez?! Nu va panicati, o sa fie bine 🙂
Anul asta ziua mea cea minunata e in sfarsit in weekend si nu oricum, ci SAMBATA – ‘a mai mandra intre zile. S-au aliniat planetele, astfel incat sa-mi pot eu petrece ziua in pijama (daca vreau), sa ma lalai cu cafeaua in fata televizorului, sa ma-ntind ca o pisica lenesa dupa carte, s-o deschid, sa-l pandesc pe omul drag de dupa pagini, zambind smechereste. Ah, cum ar fi? Daca-i vreme faina, vom sarbatori cu o plimbare la Zoo si vata pe bat. Si toate astea, doar la 27 de ani 🙂
Voi respecta si anul asta traditia cu wishlistul public pentru ca e fun 🙂
1. Isabel Allende – Casa spiritelor, Ines a sufletului meu, Paula, Suma zilelor, Insula de sub mare, Fiica norocul, Potret in sepia
2. Jose Saramago – Toate numele, Intermitentele mortii, Anul mortii lui Ricardo Reis, Eseu despre orbire, Farame de memorii
3. Si un moft sau o curiozitate : Haruki Murakami – 1Q84 (sunt 3 volume). Zice-se ca e un roman de dragoste aiuritor, in stilul fantastic „murakamian” 🙂
Se anunta din nou schimbari. Anii pari mi-au adus mereu mutari, revolutii si evolutii, iar 2012 nu e o exceptie. So, you’d better stay tuned 🙂
Va salut din mers, still 26
Dare de seama martie 14, 2012
Posted by josnebunia in Zilnice.Tags: 27 de ani, aniversare, Organique, premii, prietenie la distanta
3 comments
Am o varsta. In 2010 am implinit pentru prima data 25 de ani si de-atunci tot cu varsta asta ma laud, dar, let’s face it…who am I kidding? Anul asta m-am hotarat sa-mi asum cei 27 de ani pe care ii voi aniversa in curand, fara drame si lacrimi. Sunt barbata!
Problema cu varsta nu e aspectul fizic (deocamdata), ci amintirile de care ne agatam si in care multi dintre noi ramanem blocati, ignorand trecerea timpului. Eu recunosc, sunt cumva fixata pe perioada facultatii, incerc sa pastrez legatura cu prietenii din Cluj, vorbesc despre ei si sunt prezenti in toate gandurile si povestile mele. Dar…imediat se implinesc 4 ani de cand am terminat facultatea si 2 ani de cand eu traiesc in Timisoara. In tot acest timp eu am ignorat orice initiativa de socializare, nu mi-am creat legaturi cu oamenii de aici, prinsa fiind in acest miraj al prieteniilor la distanta. Dragilor, va iubesc de nu va pot spune, dar cred ca e timpul sa nu mai fac comparatii intre „cei din Timisoara” si „cei din Cluj” si sa-mi deschid inima si ochii pentru a primi prieteni noi.
Drept e ca nu sunt tocmai o fiinta sociabila si outgoing si traiesc intr-o dimeniune confortabila in care ies in oras daca sunt chemata si chiar se insista, tin legatura cu cei care ma suna si nu ma chinui prea tare sa fiu placuta. Or fi sechele din liceu cand nu eram tocmai populara si-atunci am preferat sa para ca eu ii resping pe ceilalti, ca nu ma intereseaza sa fiu populara. In realitate am nevoie de prieteni ca de aer, iar in Timisoara nu-i am, oricat m-as incapatana sa-mi tin Clujul aproape.
Asa ca mi-am suflecat tastele si-am purces la legat prietenii virtuale cu potential de materializare in concret 🙂 Rezultatul a fost ca le-am cunoscut pe Corina, Andreea si Irina, dar na, la 27 de ani e mai greu sa te imprietenesti cu oameni noi, ca nu-i ca in facultate cand stati toata ziua bot-in-bot pe la cursuri si seminarii. Programele sunt diferite, incarcate, imposibile, problemele sunt altele… Si totusi exista punti de legatura. Corinei i-am marturisit public dorinta de a ne imprieteni si curajul mi-a fost recompensat cu o inimioara de baie de la Organique. Inca nu am cada, dar exista perspective 😛
27 de ani… Voi, tineri, sanatosi? Cum stati cu primaverile?
Va salut din mers, spre zari senine
Dupa „Bel Ami” martie 12, 2012
Posted by josnebunia in Zilnice.Tags: Bel Ami, Cinema City, noi doi, Robert Pattinson, timp liber
4 comments
Era vineri, aveam un feeling bun pentru seara ce va urma, cateva vesti incantatoare in buzunar si ceva bani prin portofel, asa ca mi-am invitat omul drag la film. Cu cateva zile in urma isi exprimase interesul pentru un film, pe care, zicea el, ar vrea sa-l vada la cinema. O parere banala, ati putea zice, dar va contrazic. Se intampla raaaar, dar foarte raaaar ca omul drag sa vada un trailer pe care sa nu-l uite in urmatoarele 30 de secunde si care sa-i mai si atraga atentia si sa-i provoace dorinta de a vedea tot filmul…LA CINEMA. I rest my case, era musai sa mergem la film.
Si-am mers, hotarata sa-mi eliberez mintea de prejudecati cum ca Robert Pattinson e doar Edward-vampirul-sclipicios sau ca un film despre intrigile din societate franceza la sfarsit de secol XIX nu e de vazut la cinema. La sfarsitul filmului, marea mea satisfactie a fost ca nu am adormit, iar omul drag m-a aprobat hotarat ca mai bine citeam cartea :)))
Filmul nu e prost, doar ca ar fi fost o idee mai buna sa-l vedem acasa, pentru ca nu necesita superecran si nici supersunet. Robert Pattinson mi s-a parut mai credibil in rolul lui Bel Ami in partea a doua a filmului, care pentru mine a inceput in momentul casatoriei cu Madeleine Forestier (uof, v-am stricat surpriza). Totusi parca in prea multe scene isi „flexeaza” buza de sus, uitand ca nu mai are coltisorii firorosi. Dar na, o fi „his personal touch”, un fel de semnatura actoriceasca…
Mi-a placut mult de tot Christina Ricci in rolul lui Clotilde, amanta indragostita, care are incredere in bunatatea lui Georges (Bel Ami) chiar si atunci cand actiunile acestuia demonstreaza contrarul.
All in all, n-a fost o experienta chinuitoare, dar n-o sa mai incalcam regula pe care am stabilit-o tot noi : mergem la cinema doar pentru filmele cu efecte speciale care te scot din minti, cu impuscaturi sau cascadorii. In rest…popcorn si canapeaua din living.
Va salut din mers, de luni
De 8 martie, mai putin roz si fara legatura martie 8, 2012
Posted by josnebunia in Zilnice.Tags: 8 martie, flori, primavara la birou, ziua mamei
2 comments
Eu spun ca e ziua mamei, asa ca le sun pe mama si pe mamaia, pe mama omului drag si pe bunica lui. In rest, va multumesc pentru urari si-mi sunteti dragi in fiecare zi. Cred ca un pic se exagereaza cu ziua asta, mai ales in firme. De dimineata, cu greu am scapat din traficul oribil din zona Pietei 700. Drumul era blocat pentru ca toata lumea parca aiurea pentru „doar 5 minunte”, sa cumpere in graba unul, doua, zece buchete, ghivece si alte nebunii. Am vazut barbati agitati, alergand de la o taraba la alta ca niste gaini, pardon – cocosi, decapitati, cuprinsi de isteria lui „TREBUIE” : „trebuie sa iau flori, trebuie sa iau multe, trebuie sa nu uit pe cineva, trebuie sa fie multumite”.
Mie imi place sa primesc flori. Le pun in apa, le admir, le miros, se ofilesc, le arunc, apreciez gestul. Dar ziua asta ma scoate din sarite. Pentru ca „trebuie sa primesc flori”. Din fericire sunt singura tipa din birou si am primit frezii frumos-mirositoare, fara pupaturi si zambete fortate. Sper sa pot pleca mai devreme si mai day is complete. Yey!
La multi ani, mamica 🙂
Va salut din mers, printre flori
Tensiuni februarie 28, 2012
Posted by josnebunia in Zilnice.Tags: divertisment, griji, noi doi, Oscar si Tanti Roz, Podu', teatru, tensiune, timp liber
2 comments
Nu-i fain cand simt ca explodez, cand anticipez evenimente ce ar trebui sa-si urmeze cursul firesc, dar in loc de asta mi se aglomereaza mie in creier si in timeline (bun concept, nu?). De la inceputul lunii incerc sa-mi inabus o ingrijorare care-mi creste tensiunea, un gand rau care-mi paralizeaza toate planurile. Si evident, cu cat ma chinui eu mai mult sa-l ascund, cu atat imi stapaneste mai puternic toate emotiile, toate ideile, facandu-ma incapabila sa mai scriu sau sa ma mai bucur pe deplin de orice altceva.
Dar eu ma incapatanez si astazi chiar nu vreau sa ratez momentul sa va povestesc despre piesa de teatru pe care am urmarit-o ieri, la Opera din Timisoara. E drept ca in ultima luna, pentru a mai scapa de tensiunile negative, am diversificat un pic programul de divertisment, dar din toate activitatile, piesa de ieri chiar m-a destins. Drept e ca n-a durat mult, dar rasul e un remediu bun. La comedia „Podu’„, indiferent cat de incrancenat si indispus ai fi, e greu-greu sa nu-ti scape macar un zambet, pentru ca replicile te prind si-ti gadila simtul umorului, te scot din acreala si te pun fata in fata cu ridicolul. Cele trei personaje, interpretate grozav de Horatiu Malaele, Meda Victor si George Ivascu, din punctul meu de vedere, au intrupat complexele cu care fiecare dintre noi se lupta zilnic – neincredere in fortele proprii, sensibilitatea la criticile celor din jur, „sunt grasa, sunt pitica, sunt inutila”. Faptul ca aceste personajele au fost puse in situatia ridicola de a-si rata pana si sinuciderea nu poate decat sa insenineze mintea, oricat de chinuita ar fi ea de griji. Pentru ca da, mie piesa de ieri mi-a transmis ca toate complexele si problemele pe care ni le facem sunt false si ridicole si am face bine sa constientizam asta inainte de a ne intalni cu moartea.
Si am ras, am ras de mine si de micimea mea sufleteasca, de piedicile pe care mi le pun in interactiunea cu ceilalti din teama de ridicol, de nevoia mea subita de intimitate si izolare. Eu nu sunt asa, desi complexele mele, intr-o clipa de ratacire, m-ar arunca in fata trenului, fara regrete. Astazi am ales sa le infrunt prin scris, ieri am ras, maine mai vedem. In aprilie am hotarat deja sa vedem „Oscar si Tanti Roz„, tot la Opera. Daca va place Oana Pellea, grabiti-va la bilete 🙂
Va salut din mers, vine trenul
Eu sunt februarie 7, 2012
Posted by josnebunia in In secret.Tags: contradictii, iubire, noi doi
add a comment
Sunt omul care fiind in club isi doreste sa fie acasa, iar acasa, de sub plapuma se gandeste „Tiii, ce se mai distreaza altii la ora asta!”.
Sunt omul care, inconjurat de prieteni, cauta un cotlon numai bun pentru observatie, iar singur acasa e asediat de franturi „nimanui nu-i pasa, nimeni nu ma suna, nimeni nu ma iubeste, life sucks and then you die”.
Sunt omul care isi repeta in gand „nu deschide discutia asta, evita subiectul, evita subiectul” si primul lucru care prinde glas cand deschid gura e legat fix, da’ fix de tabu-ul in care nu voiam sa mai scurm.
Sunt omul care viseaza la calatorii peste mari si tari, iar in ziua dinaintea plecarii isi blestema initiativa si se roaga sa erupa vreun vulcan, sa se intample ceva numai sa poata sta linistit in casuta confortabila.
Dar cand iubesc, iubesc.
Va salut din mers, dorindu-mi sa ma mai si odihnesc
P.S.: Stiu, a fost ca-n bancul cu „Bai, tu vrei sa-mi furi calul”
Bohemian mood ianuarie 31, 2012
Posted by josnebunia in Fără categorie.Tags: coma what may, cuplu, Dancing Queen, Londra, love, Moulin Rouge, musical, noi doi, omul drag, The Phantom of the Opera
add a comment
M-am uitat azi in calendarul de pe blog si mi-am dat seama ca scriu foarte rar. Voi ati observat? 😛 Si nici macar nu duc lipsa de idei, dar de cand cu omul drag mai toate se intrupeaza in discutii de cuplu si puf! mi se goleste mintea si-s iar senina, fara subiect de blog. Sunt convinsa ca el ar prefera totusi ca din cand in cand sa-mi citeasca nebuniile, nu sa fie asaltat de ele verbal, inainte de culcare, dar na…patasti!
Ca sa-l mai scutesc, azi va scriu voua despre „Moulin Rouge”. Am revazut de curand filmul, pentru a zecea oara cred si mi-e clar ca e fix pe sufletul meu. Fara a fi gay, cred ca dezvolt o pasiune pentru musicaluri. Cand planificam excursia la Londra am adaugat in program si un spectacol la „Her Majesty’s Theatre„, fara prea mult entuziasm, stiind ca e vorba de un musical – „The Phantom of The Opera„, gen pe care l-am cam evitat. In fine, ideea era sa profitam de atmosfera londoneza si sa marcam cat mai multe atractii autentice. And so we did… Stiti vorba aia cu „pielea de gaina”? Na, pai ii fix nimica pe langa ce-am simtit noi la teatru. Si cand zic noi, va puteti inchipui ce tare a fost daca si omul drag a fost incantat de musical. Decorurile, costumele, acustica salii, punerea in scena, actorii si vocile lor… Toate au alcatuit un tot atat de armonios, incat da, pentru 2 ore timpul n-a mai contat, eram la Londra si eram fermecati.
Dezavantajele acestei experiente le-am simtit abia acasa, cand ne-am cumparat bilete la musicalul „Dancing Queen” la Opera din Timisoara. Eu am vrut sa plec dupa prima scena, dar omul drag e mai rusinos si le-a mai dat o sansa. A fost crunt… Muzica (piese ale formatiei Queen) era inregistrata, astfel ca „actorii” nu au facut altceva decat sa se balangane dintr-o parte a alta a salii. Dar nici macar la dans nu s-au priceput. Cred ca singura balerina adevarata de acolo a fost Manuela Ardelean in rolul Ingerului. Spectacolul se voia un omagiu adus lui Freddie Mercury, dar vai, ce oroare! Ne-am bucurat cand s-a terminat si-am zis ca poate la urmatorul spectacol va fi mai bine. Dar n-a fost…
In urmatoarea vizita la Londra ne vom lua bilete la „Mamma mia!”, dar pana atunci ne uitam la filme cu cantec. Piesa e de pe coloana sonora a filmului „Moulin Rouge” – e despre dragoste, adevar si libertate…Enjoy the click.
„The greatest thing you’ll ever learn is to love and be loved in return.”
Va salut din mers, fredonez intelepciune
Exista viata dupa Sarbatori ianuarie 11, 2012
Posted by josnebunia in Zilnice.Tags: 2012, dragoste, in familie, moldoveni si aradeni, noi doi, Revelion 2012
5 comments
Desi in 24 decembrie e greu de conceput ca Sarbatorile vor trece si ne vom intoarce la lucru sau la frecat menta, iata ca acest fapt a fost demonstrat practic si anul asta. Pe sfarsit de an suntem de obicei atat de ancorati in prezent, prinsi cu bradul, cadourile, MANCAREA (you feel me, right?), curatenia, telefoanele si sms-urile, incat traim mult mai intens, iar planurile de viitor („rezolutiile”) sunt asa, mai mult de fantezie, un exercitiu de relaxare, daca vreti. Pentru ca oricat de evidenta ar fi trecerea timpului, in zilele alea de sfarsit de an ne simtim oarecum protejati, imuni si invincibili. Visatorii sunt mai visatori ca oricand, gurmanzii nu se mai simt vinovati in fata farfuriilor pline, pesimistii se adancesc mai cu spor in depresia tesuta cu truda tot anul, iar entuziastii cuprinsi de spiritul Craciunului inca din octombrie se bucura isteric cand gasesc scobitori de Craciun. Cu totii ne gasim justificari pentru a fi cumva de Sarbatori, motivati de un nou inceput.
Am avut un sfarsit de an incarcat cu emotii, cu bucurii, cu zambete, urari si dragoste (asta a fost de fapt ingredientul secret 🙂 ) Am petrecut un revelion in familie cum n-am mai avut de mult, o familie noua care mi-a imbogatit viata, moldoveni si aradeni (ca aici is jumate banateni, jumate ardeleni, la tati ni-i greu) laolalta, in jurul mesei, cu fetele luminate de drag si veselie. A fost diferit si acum cativa ani nu mi-as fi inchipuit ca va fi posibil asa ceva – revelion cu parintii, pfoaiaiai. Dar patasti si-a fost chiar fain.
De la masa de Rev am sarit direct pe schiuri si-am inlocuit sarmalele cu apfelstrudel (numai unul, de pofta, nu ca anul trecut…) si ne-am dat prin zapada, ne-am zambit de sub pilote si-am ras la soare (2 zile ca-n rest a nins de-a rupt) pana ne-am urnit spre tara, casa, job si alte lucruri lumesti.
Exista viata dupa Sarbatori si e bine, dragilor, serios. Eu zic sa va bucurati ca aveti la ce va intoarce dupa concediu (ca nu-i fain fara job), sa va pupati aproapele, sa va sunati parintii si sa ii dragaliti un pic si na, spor la planuri si in 2012 🙂
Va salut din mers, cu musca pe caciula
Jos nebunia? 