jump to navigation

Lasati cartile sa vina la mine Martie 16, 2012

Posted by josnebunia in Zilnice.
Tags: , , , , , ,
3 comments

Dupa cum stiti deja de aici, mi-am asumat public varsta. Daca in 2010 si 2011 ma laudam cu cei 25 de ani, ei bine, anul asta e destul de clar ca nu-mi mai merge. Oare ma maturizez?! Nu va panicati, o sa fie bine 🙂

Anul asta ziua mea cea minunata e in sfarsit in weekend si nu oricum, ci SAMBATA – ‘a mai mandra intre zile. S-au aliniat planetele, astfel incat sa-mi pot eu petrece ziua in pijama (daca vreau), sa ma lalai cu cafeaua in fata televizorului, sa ma-ntind ca o pisica lenesa dupa carte, s-o deschid, sa-l pandesc pe omul drag de dupa pagini, zambind smechereste. Ah, cum ar fi? Daca-i vreme faina, vom sarbatori cu o plimbare la Zoo si vata pe bat. Si toate astea, doar la 27 de ani 🙂

Voi respecta si anul asta traditia cu wishlistul public pentru ca e fun 🙂

1. Isabel Allende Casa spiritelor, Ines a sufletului meu, Paula, Suma zilelor, Insula de sub mare, Fiica norocul, Potret in sepia

2. Jose SaramagoToate numele, Intermitentele mortii, Anul mortii lui Ricardo Reis, Eseu despre orbire, Farame de memorii

3. Si un moft sau o curiozitate : Haruki Murakami1Q84 (sunt 3 volume). Zice-se ca e un roman de dragoste aiuritor, in stilul fantastic „murakamian” 🙂

Se anunta din nou schimbari. Anii pari mi-au adus mereu mutari, revolutii si evolutii, iar 2012 nu e o exceptie. So, you’d better stay tuned 🙂

 

 

Va salut din mers, still 26

 

 

Anunțuri

Dare de seama Martie 14, 2012

Posted by josnebunia in Zilnice.
Tags: , , , ,
3 comments

Am o varsta. In 2010 am implinit pentru prima data 25 de ani si de-atunci tot cu varsta asta ma laud, dar, let’s face it…who am I kidding? Anul asta m-am hotarat sa-mi asum cei 27 de ani pe care ii voi aniversa in curand, fara drame si lacrimi. Sunt barbata!

Problema cu varsta nu e aspectul fizic (deocamdata), ci amintirile de care ne agatam si in care multi dintre noi ramanem blocati, ignorand trecerea timpului. Eu recunosc, sunt cumva fixata pe perioada facultatii, incerc sa pastrez legatura cu prietenii din Cluj, vorbesc despre ei si sunt prezenti in toate gandurile si povestile mele. Dar…imediat se implinesc 4 ani de cand am terminat facultatea si 2 ani de cand eu traiesc in Timisoara. In tot acest timp eu am ignorat orice initiativa de socializare, nu mi-am creat legaturi cu oamenii de aici, prinsa fiind in acest miraj al prieteniilor la distanta. Dragilor, va iubesc de nu va pot spune, dar cred ca e timpul sa nu mai fac comparatii intre „cei din Timisoara” si „cei din Cluj” si sa-mi deschid inima si ochii pentru a primi prieteni noi.

Drept e ca nu sunt tocmai o fiinta sociabila si outgoing si traiesc intr-o dimeniune confortabila in care ies in oras daca sunt chemata si chiar se insista, tin legatura cu cei care ma suna si nu ma chinui prea tare sa fiu placuta. Or fi sechele din liceu cand nu eram tocmai populara si-atunci am preferat sa para ca eu ii resping pe ceilalti, ca nu ma intereseaza sa fiu populara. In realitate am nevoie de prieteni ca de aer, iar in Timisoara nu-i am, oricat m-as incapatana sa-mi tin Clujul aproape.

Asa ca mi-am suflecat tastele si-am purces la legat prietenii virtuale cu potential de materializare in concret 🙂 Rezultatul a fost ca le-am cunoscut pe Corina, Andreea si Irina, dar na, la 27 de ani e mai greu sa te imprietenesti cu oameni noi, ca nu-i ca in facultate cand stati toata ziua bot-in-bot pe la cursuri si seminarii. Programele sunt diferite, incarcate, imposibile, problemele sunt altele… Si totusi exista punti de legatura. Corinei i-am marturisit public dorinta de a ne  imprieteni si curajul mi-a fost recompensat cu o inimioara de baie de la Organique. Inca nu am cada, dar exista perspective 😛

27 de ani… Voi, tineri, sanatosi? Cum stati cu primaverile?

Va salut din mers, spre zari senine

Post aniversar Septembrie 9, 2011

Posted by josnebunia in LMA.
Tags: , , , , ,
1 comment so far

Dragile mele (asa, ca pe vremuri),

Sunteti singurele gemene din viata mea 🙂 Sunteti cea mai durabila relatie la distanta pe care am avut-o si am intretinut-o nu cu e-mailuri si sms-uri ci cu scrisori saptamanale, vederi ocazionale si convorbiri interurbane (de pe fix pe fix). Intr-un fel ciudat am crescut impreuna si, in ciuda distantei, de cate ori ne-am intalnit si-am stat de povesti la o bere/un suc am avut mereu senzatia de atemporalitate. Cu voi sunt mereu copila de la Sibiu, iar voi sunteti tipele alea un pic mai mari si incredibil de vesele (si cul, evident, din Bucuresti). Si da, au fost perioade in care nu ne-am sunat si nu ne-am vazut, dar la primul semn povestea s-a reluat, la fel de firesc precum trezitul de dimineata.

Astazi, la ceas aniversar (asa-i ca zambiti?) sa stiti ca avem un dublu motiv de sarbatoare. In primul rand pe voi, evident, jumatatile mele dragi. Ma bucur ca ati reusit sa va petreceti ziua asta impreuna, sunteti niste curajoase 🙂 In al doilea rand, astazi se implinesc 15 ani de cand va urez „La multi ani!” Taaa-daaa! Da, 15 ani…Stiu. Si eu am fost uimita de rezultatul jocului meu cu anii. Asa ca, La multi ani voua, La multi ani noua, oriunde ne-am afla, oriunde ne-ar duce viata si anii viitori.

Va salut din mers, cu dedicatie

Cadou:

Pentru prieteni Martie 23, 2010

Posted by josnebunia in Zilnice.
Tags: , , ,
4 comments

Oftez şi număr invers. Da, ştiu, mi-am promis să nu dramatizez, să nu fac mare tam-tam şi sunt convinsă că şi voi încă mai speraţi să-mi primesc anul nou cu calm. Ain’t that cute? But it’s wrooong! 🙂

Asta e, nu scap fără nostalgii, iar voi va trebui să faceţi faţă, din nou, rememorărilor mele plângăcioase. Aşadar, mai ţineţi voi minte cum v-am gătit eu paste cu ton? Eram în anul I, primul în care m-am sărbătorit cu voi. Şi ne-am strâns acasă la Ale – mulţumim Alexandra pentru că ne-ai primit de fiecare dată! Şi n-am mai plecat până a doua zi, după cafea 🙂

Apoi, în anul II, v-aţi furişat pe lângă portar şi-aţi izbucnit în faţa uşii în „La mulţi ani!”, cu tort, şampanie şi zâmbete şugubeţe largi, până la urechi…la 12 fix din noapte. Eram somnoroasă, în pijamale şi nu înţelegeam deloc de ce nu-mi dă Teo pace să dorm :)))) Şi am mâncat tort, am băut vin, şampanie şi am jucat mimă până dimineaţă când au început să circule troleele. Am adormit zâmbind, gândindu-mă că viaţa e frumoasă cu voi alături.

În anul III v-am găsit iar înghesuiţi în camera aia 2/2 care mi-a fost atât de dragă – suuurpriză! Seara ne-am zbânţuit în Jay’s, cu cântec şi şedinţe foto. În următorul an ne-am strâns din nou, în After Eight, iar anul trecut, împrăştiaţi fiind în şapte zări ne-am adunat doar patru, la poveşti, în aburi de ciocolată caldă, oameni serioşi, foşti colegi de facultate.

Acestea fiind zise, nu mai strig catalogul pe mâine, vă ştiţi voi.

Vă salut din mers, cu anul nou în spate