jump to navigation

La pomul laudat… Martie 19, 2012

Posted by josnebunia in Zilnice.
Tags: , , , , , , ,
1 comment so far

Am citit de dimineata cum i s-a parut Oanei Bookfest-ul atat de anuntat si de laudat si nu pot decat sa ii sustin opinia. Inca de ieri imi tot compun in minte postarea, incercand sa indulgesc dezamagirea. Bookfest e o denumire mult prea pompoasa pentru cele cateva standuri adunate la Centrul Regional de Afaceri. Am fost duminica, pe la 11, nu pentru ca as fi urmarit ceva anume din program, asa s-a nimerit. Ma gandeam ca o sa fie aglomerat, ba chiar mi-am facut cateva griji ca in jeansi o sa fiu underdressed, ca na, merg la un eveniment… Cand am ajuns, am avut senzatia ca sunt la un targ oarecare dintr-un orasel anonim, ai carui locuitori erau inca gramada la slujba de duminica. Un pic am jubilat : mooore books for meee then 🙂

Am inceput turul editurilor cu Humanitas : carti multe, preturi mari, nu am sesizat reducerile. Am admirat totusi colectia Isabel Allende, din care am scris aici ce volume imi doresc. Am trecut peste rao, ca e cu scandal si am solidarizat, am rasfoit absent cateva carti pentru copii, dar am realizat ca nu mai sunt in target si-am ajuns la Curtea Veche. Drept e ca nu aveau o oferta tocmai variata, cel putin nu la beletristica. Erau multe carti din gama „self help”, despre inteligenta emotionala, scheme de programare NLP, cum sa fii fericit etc. DAR…eu am gasit CARTEA pe care o cautam – „Zapada” de Orhan Pamuk, la doar 25 de lei 🙂 I was happy. Cred ca editura Curtea Veche avea cele mai reale reduceri si cand spun asta iau ca reper una dintre cartile lui Jamie Oliver, care la stand era 60 de lei, iar in librarie e in jur de 90 de lei.

Ne-am oprit si la standul Longman, unde erau volume in limba engleza la doar 9,90 lei – „Dracula” lui Bram Stoker, „Madame Bovary” de Flaubert, o colectie Jane Austen, un volum de poeme si nuvele scrise de Poe – o oferta variata si demna de buzunarele noastre.

Dupa Bookfest ne-am aerisit la Zoo (noi si restul populatiei din Timisoara), ne-am amuzat un pic de cei care s-au incapatanat sa faca gratare printre mormanele de zapada murdara vis-a-vis de Muzeul Satului , am salutat ursuletii cu chef de…joaca (if you know what I mean) si ne-am alintat un pic la soare.

That’s a wrap –  a Sunday wrap 🙂

 

 

Va salut din mers, ultima saptamana de 26

Dupa „Bel Ami” Martie 12, 2012

Posted by josnebunia in Zilnice.
Tags: , , , ,
4 comments

Era vineri, aveam un feeling bun pentru seara ce va urma, cateva vesti incantatoare in buzunar si ceva bani prin portofel, asa ca mi-am invitat omul drag la film. Cu cateva zile in urma isi exprimase interesul pentru un film, pe care, zicea el, ar vrea sa-l vada la cinema. O parere banala, ati putea zice, dar va contrazic. Se intampla raaaar, dar foarte raaaar ca omul drag sa vada un trailer pe care sa nu-l uite in urmatoarele 30 de secunde si care sa-i mai si atraga atentia si sa-i provoace dorinta de a vedea tot filmul…LA CINEMA. I rest my case, era musai sa mergem la film.

Si-am mers, hotarata sa-mi eliberez mintea de prejudecati cum ca Robert Pattinson e doar Edward-vampirul-sclipicios sau ca un film despre intrigile din societate franceza la sfarsit de secol XIX nu e de vazut la cinema. La sfarsitul filmului, marea mea satisfactie a fost ca nu am adormit, iar omul drag m-a aprobat hotarat ca mai bine citeam cartea :)))

Filmul nu e prost, doar ca ar fi fost o idee mai buna sa-l vedem acasa, pentru ca nu necesita superecran si nici supersunet. Robert Pattinson mi s-a parut mai credibil in rolul lui Bel Ami in partea a doua a filmului, care pentru mine a inceput in momentul casatoriei cu Madeleine Forestier (uof, v-am stricat surpriza). Totusi parca in prea multe scene isi „flexeaza” buza de sus, uitand ca nu mai are coltisorii firorosi. Dar na, o fi „his personal touch”, un fel de semnatura actoriceasca…

Mi-a placut mult de tot Christina Ricci in rolul lui Clotilde, amanta indragostita, care are incredere in bunatatea lui Georges (Bel Ami) chiar si atunci cand actiunile acestuia demonstreaza contrarul.

All in all, n-a fost o experienta chinuitoare, dar n-o sa mai incalcam regula pe care am stabilit-o tot noi : mergem la cinema doar pentru filmele cu efecte speciale care te scot din minti, cu impuscaturi sau cascadorii. In rest…popcorn si canapeaua din living.

 

 

Va salut din mers, de luni

 

Tensiuni Februarie 28, 2012

Posted by josnebunia in Zilnice.
Tags: , , , , , , ,
2 comments

Nu-i fain cand simt ca explodez, cand anticipez evenimente ce ar trebui sa-si urmeze cursul firesc, dar in loc de asta mi se aglomereaza mie in creier si in timeline (bun concept, nu?). De la inceputul lunii incerc sa-mi inabus o ingrijorare care-mi creste tensiunea, un gand rau care-mi paralizeaza toate planurile. Si evident, cu cat ma chinui eu mai mult sa-l ascund, cu atat imi stapaneste mai puternic toate emotiile, toate ideile, facandu-ma incapabila sa mai scriu sau sa ma mai bucur pe deplin de orice altceva.

Dar eu ma incapatanez si astazi chiar nu vreau sa ratez momentul sa va povestesc despre piesa de teatru pe care am urmarit-o ieri, la Opera din Timisoara. E drept ca in ultima luna, pentru a mai scapa de tensiunile negative, am diversificat un pic programul de divertisment, dar din toate activitatile, piesa de ieri chiar m-a destins. Drept e ca n-a durat mult, dar rasul e un remediu bun. La comedia „Podu’„, indiferent cat de incrancenat si indispus ai fi, e greu-greu sa nu-ti scape macar un zambet, pentru ca replicile te prind si-ti gadila simtul umorului, te scot din acreala si te pun fata in fata cu ridicolul. Cele trei personaje, interpretate grozav de Horatiu Malaele, Meda Victor si George Ivascu, din punctul meu de vedere, au intrupat complexele cu care fiecare dintre noi se lupta zilnic – neincredere in fortele proprii, sensibilitatea la criticile celor din jur, „sunt grasa, sunt pitica, sunt inutila”. Faptul ca aceste personajele au fost puse in situatia ridicola de a-si rata pana si sinuciderea nu poate decat sa insenineze mintea, oricat de chinuita ar fi ea de griji. Pentru ca da, mie piesa de ieri mi-a transmis ca toate complexele si problemele pe care ni le facem sunt false si ridicole si am face bine sa constientizam asta inainte de a ne intalni cu moartea.

Si am ras, am ras de mine si de micimea mea sufleteasca, de piedicile pe care mi le pun in interactiunea cu ceilalti din teama de ridicol, de nevoia mea subita de intimitate si izolare. Eu nu sunt asa, desi complexele mele, intr-o clipa de ratacire, m-ar arunca in fata trenului, fara regrete. Astazi am ales sa le infrunt prin scris, ieri am ras, maine mai vedem. In aprilie am hotarat deja sa vedem „Oscar si Tanti Roz„, tot la Opera. Daca va place Oana Pellea, grabiti-va la bilete 🙂

 

 

Va salut din mers, vine trenul

Eu sunt Februarie 7, 2012

Posted by josnebunia in In secret.
Tags: , ,
add a comment

Sunt omul care fiind in club isi doreste sa fie acasa, iar acasa, de sub plapuma se gandeste „Tiii, ce se mai distreaza altii la ora asta!”.

Sunt omul care, inconjurat de prieteni, cauta un cotlon numai bun pentru observatie, iar singur acasa e asediat de franturi „nimanui nu-i pasa, nimeni nu ma suna, nimeni nu ma iubeste, life sucks and then you die”.

Sunt omul care isi repeta in gand „nu deschide discutia asta, evita subiectul, evita subiectul” si primul lucru care prinde glas cand deschid gura e legat fix, da’ fix de tabu-ul in care nu voiam sa mai scurm.

Sunt omul care viseaza la calatorii peste mari si tari, iar in ziua dinaintea plecarii isi blestema initiativa si se roaga sa erupa vreun vulcan, sa se intample ceva numai sa poata sta linistit in casuta confortabila.

Dar cand iubesc, iubesc.

 

 

Va salut din mers, dorindu-mi sa ma mai si odihnesc

P.S.: Stiu, a fost ca-n bancul cu „Bai, tu vrei sa-mi furi calul”

Bohemian mood Ianuarie 31, 2012

Posted by josnebunia in Fără categorie.
Tags: , , , , , , , , ,
add a comment

M-am uitat azi in calendarul de pe blog si mi-am dat seama ca scriu foarte rar. Voi ati observat? 😛 Si nici macar nu duc lipsa de idei, dar de cand cu omul drag mai toate se intrupeaza in discutii de cuplu si puf! mi se goleste mintea si-s iar senina, fara subiect de blog. Sunt convinsa ca el ar prefera totusi ca din cand in cand sa-mi citeasca nebuniile, nu sa fie asaltat de ele verbal, inainte de culcare, dar na…patasti!

Ca sa-l mai scutesc, azi va scriu voua despre „Moulin Rouge”. Am revazut de curand filmul, pentru a zecea oara cred si mi-e clar ca e fix pe sufletul meu. Fara a fi gay, cred ca dezvolt o pasiune pentru musicaluri. Cand planificam excursia la Londra am adaugat in program si un spectacol la „Her Majesty’s Theatre„, fara prea mult entuziasm, stiind ca e vorba de un musical – „The Phantom of The Opera„, gen pe care l-am cam evitat. In fine, ideea era sa profitam de atmosfera londoneza si sa marcam cat mai multe atractii autentice. And so we did… Stiti vorba aia cu „pielea de gaina”? Na, pai ii fix nimica pe langa ce-am simtit noi la teatru. Si cand zic noi, va puteti inchipui ce tare a fost daca si omul drag a fost incantat de musical. Decorurile, costumele, acustica salii, punerea in scena, actorii si vocile lor… Toate au alcatuit un tot atat de armonios, incat da, pentru 2 ore timpul n-a mai contat, eram la Londra si eram fermecati.

Dezavantajele acestei experiente le-am simtit abia acasa, cand ne-am cumparat bilete la musicalul „Dancing Queen” la Opera din Timisoara. Eu am vrut sa plec dupa prima scena, dar omul drag e mai rusinos si le-a mai dat o sansa. A fost crunt… Muzica (piese ale formatiei Queen) era inregistrata, astfel ca „actorii” nu au facut altceva decat sa se balangane dintr-o parte a alta a salii. Dar nici macar la dans nu s-au priceput. Cred ca singura balerina adevarata de acolo a fost Manuela Ardelean in rolul Ingerului. Spectacolul se voia un omagiu adus lui Freddie Mercury, dar vai, ce oroare! Ne-am bucurat cand s-a terminat si-am zis ca poate la urmatorul spectacol va fi mai bine. Dar n-a fost…

In urmatoarea vizita la Londra ne vom lua bilete la „Mamma mia!”, dar pana atunci ne uitam la filme cu cantec. Piesa e de pe coloana sonora a filmului „Moulin Rouge” – e despre dragoste, adevar si libertate…Enjoy the click.

„The greatest thing you’ll ever learn is to love and be loved in return.”

 

 

Va salut din mers, fredonez intelepciune

Exista viata dupa Sarbatori Ianuarie 11, 2012

Posted by josnebunia in Zilnice.
Tags: , , , , ,
5 comments

Desi in 24 decembrie e greu de conceput ca Sarbatorile vor trece si ne vom intoarce la lucru sau la frecat menta, iata ca acest fapt a fost demonstrat practic si anul asta. Pe sfarsit de an suntem de obicei atat de ancorati in prezent, prinsi cu bradul, cadourile, MANCAREA (you feel me, right?), curatenia, telefoanele si sms-urile, incat traim mult mai intens, iar planurile de viitor („rezolutiile”) sunt asa, mai mult de fantezie, un exercitiu de relaxare, daca vreti. Pentru ca oricat de evidenta ar fi trecerea timpului, in zilele alea de sfarsit de an ne simtim oarecum protejati, imuni si invincibili. Visatorii sunt mai visatori ca oricand, gurmanzii nu se mai simt vinovati in fata farfuriilor pline, pesimistii se adancesc mai cu spor in depresia tesuta cu truda tot anul, iar entuziastii cuprinsi de spiritul Craciunului inca din octombrie se bucura isteric cand gasesc scobitori de Craciun. Cu totii ne gasim justificari pentru a fi cumva de Sarbatori, motivati de un nou inceput.

Am avut un sfarsit de an incarcat cu emotii, cu bucurii, cu zambete, urari si dragoste (asta a fost de fapt ingredientul secret 🙂 ) Am petrecut un revelion in familie cum n-am mai avut de mult, o familie noua care mi-a imbogatit viata, moldoveni si aradeni (ca aici is jumate banateni, jumate ardeleni, la tati ni-i greu) laolalta, in jurul mesei, cu fetele luminate de drag si veselie. A fost diferit si acum cativa ani nu mi-as fi inchipuit ca va fi posibil asa ceva – revelion cu parintii, pfoaiaiai. Dar patasti si-a fost chiar fain.

De la masa de Rev am sarit direct pe schiuri si-am inlocuit sarmalele cu apfelstrudel (numai unul, de pofta, nu ca anul trecut…) si ne-am dat prin zapada, ne-am zambit de sub pilote si-am ras la soare (2 zile ca-n rest a nins de-a rupt) pana ne-am urnit spre tara, casa, job si alte lucruri lumesti.

Exista viata dupa Sarbatori si e bine, dragilor, serios. Eu zic sa va bucurati ca aveti la ce va intoarce dupa concediu (ca nu-i fain fara job), sa va pupati aproapele, sa va sunati parintii si sa ii dragaliti un pic si na, spor la planuri si in 2012 🙂

 

 

Va salut din mers, cu musca pe caciula

Adunate Decembrie 7, 2011

Posted by josnebunia in Zilnice.
Tags: , , , , , , , ,
7 comments

Ieri am simtit ca o plimbare in doi prin „Targul de Craciun” din P-ta Operei e chiar relaxanta si poate vindeca o zi anosta. Va spun ca e de incercat, chiar daca sunteti mai Grinch zilele astea si vreti sa ignorati apropierea Sarbatorilor. Noi ne-am balanganit pe la toate casutele, am cascat gura la produse si-am ramas cu ea asa cand am dat cu ochii de preturi – fac o concurenta serioasa Targului de Viena despre care am citit aici – am cumparat turta dulce pentru familia extinsa si un Kurtos mic-mic, cel mai mic, pentru noi (bine, recunosc, eu l-am mancat, se potrivea prea bine cu dieta). Ca tot am ajuns la dieta, un sfat : NU mergeti la targ cu stomacul gol! Noi eram amandoi stravezii dupa o zi de birou si-alergam ca doi copii hiperactivi de la o taraba la alta, hipnotizati de mirosul de carnati, jumari, sunca proaspata, gogosi, clatite, vin fiert…imi ploua-n gura, e grav. Dar am rezistat si ne-am bucurat de plimbare, de tinutul de mana si de priviri zgubilitice. Cand am ajuns acasa eram amandoi mai zambitori si mai fresh decat intr-o seara obisnuita.

Pornind de la premisa ca plimbarea in doi face bine, abia astept sa mergem la Targul de Craciun din Budapesta, in weekend. Si pentru ca fiecare targ are farmecul lui, aici la mine va puteti lauda cu ce-aveti prin oras in perioada asta 🙂 Ce ziceti, povestim?

Va salut din mers, turta dulce la toata lumea

PS: Mie tot nu-mi plac luminitele din Timisoara 😦

Ca vremea Iulie 26, 2011

Posted by josnebunia in Zilnice.
Tags: , , , ,
2 comments

Am tot amanat postul asta in ideea ca mai intai voi pune poze din Parang. N-am pus (evident). Sa va spun ca n-am timp? Pai ce prostie de scuza mai e si asta? De parca nu m-ati cunoaste… Dupa lucru ne adunam acasa si mai gatim ceva, mai vedem un serial, ne mai dragalim, ne amintim de poze, ca ar trebui selectate, micsorate etc si-apoi ni se face pofta de inghetata, popcorn si alte nebunii. Asta cand nu avem program sportiv seara – eu la Zumba, omu’ drag la tenis.

Cum e la Zumba? Zbenguiala maxima, pe ritmuri latino (?!). Din pacate pe mine gena de mare dansatoare m-a sarit, asa ca miscarile alea unduitoare de salsa (cred) arata ca o zvarcolire…ritmica totusi. Oricum, important nu e sa fiu seducatoare (ma consolez eu) ci sa ard 1000 de calorii – bifat, yey me! Si nici nu ma mai uit in jur la celelalte amazoane cu sange latin, mai pricepute in ale dansului pentru ca nu ma ajuta decat sa ma incurc mai tare in picioarele mele stangi si mai si pierd din ritm. Na! Si totusi ma simt bine, pentru ca instructorul a si zis (pentru impiedicatele ca mine probabil) ca esential la Zumba e sa ne miscam, nu neaparat corect :))) Point taken.

De ce merg la Zumba? Pai voi ati vazut ce monumente culinare ies dintr-ale noastre maini? Va mai dau o data link-ul – click. Mda…Zumba is a must.

Am si poze cu mine fara jumatate din pleata, dar na, trebuie selectata una, micsorata, aranjata…deci mai dureaza. Don’t hold your breath for too long, ok?

 

 

Va salut din mers, spre sala evident

Planuri de weekend Iulie 8, 2011

Posted by josnebunia in Dor calator.
Tags: , , , , ,
4 comments

Am observat si eu, ca multi altii inainte-mi – plec privirea si recunosc spasit ca nu eu am inventat gaura de la covrig – ca atunci cand scriu plangacios si de jale voi comentati mai cu foc. Pai de ce? Eu inteleg cum vine aia cu „la bine si la rau”, apreciez sfaturile, incurajarile si empatia, dar m-as bucura sa-mi impartiti/dublati/triplati/grupati si entuziasmul. Pentru ca, lasand la o parte firea mea depresiva si gandirea tip „worst case scenario”, sunt bine sanatoasa, am cateva planuri, ma mai rad si eu la viata din cand in cand. Si-atunci va vreau si pe voi langa mine sa-mi spuneti „bravo tu, bolunda!” sau „ce bine-ti sta cu ranjetul asta fericit pe fata”. Atat. Multumesc.

In seara asta plecam la munte, cu cortul, ca ne-am saturat de atata domesticeala iubareata si vrem mai hard-core, in aer liber 🙂 Daca aveti vreme, ne gasiti in Parang. Nu, telefon n-avem, dar pricepem semnale luminoase sau cu fum, daca veniti cu ganduri bune. Tropai deja sub birou de nerabdare, dar sa nu ma spuneti la omu’ drag ca atunci nu mai are farmec excursia. E mai bine sa creada in continuare ca eu ma urnesc greu, ca mi-e frica de jivine, ca fac fite la locul de campare, la paianjeni si la alte bazdaganii din natura. Asa beneficiez eu de un plus de rasfat, de cocolosire si de un bagaj mai usor de carat 🙂 Poate va pun poze cu pletele mele scurte, dar totusi in vant, cu figurile noastre arse de ultraviolete si ceva peisaje neimblanzite inca.

Bucurati-va deci cu mine impreuna de concedii, de Vama, de beri la terase, de barfe amuzante, de rezultatele de la bac, admitere, licente, disertatii si de weekendul ce vine, vine.

 

 

Va salut din mers, cu bocanci de munte trop-trop

Despre altceva Mai 25, 2011

Posted by josnebunia in Dor calator.
Tags: , , , ,
1 comment so far

Pentru ca „cineva” mi-a atras atentia ca dezbat prea mult doar una dintre obsesiile mele, astazi va voi povesti, dupa cum bine puteti deduce din titlu, despre altceva.

Sambata a fost si in Timisoara Festivalul Luminii. Am ajuns din intamplare, dornici de plimbare, in Parcul Rozelor si am observat ca e plin de candele din hartie. Ulterior am aflat ca se numesc gulgute. Despre Festivalul Luminii stiam inca din 2004, cand am aterizat eu la Cluj. Se tinea in Parcul Central si gulgutele erau „lansate” pe lacul din fata cazinoului Chios. Doar o data am ajuns si eu seara sa urmaresc luminitele de pe lac, fara a-mi lansa propriul vis pe apa. Din cate am citit, cam asta ar fi ideea sustinuta de festival – o regasire a viselor si dorintelor noastre, oricat de puerile ar parea in ritmul vietii de zi cu zi si exprimarea lor, intr-un mediu calm si protejat de sutele de lumanari aprinse in gulgute. Cred ca e si o incercare de a ne solidariza, caci imparti acest moment al rostirii dorintelor cu alte sute de oameni care viseaza. Festivalul are si un site, pentru curiosi. Noi nu am stat pana la lasarea intunericului, dupa cum puteti observa din poze :

In weekend am fost la Zoo in Timisoara. Poate ca suna ciudat, dar gradina asta zoologica e chiar buna pentru plimbare. E mult spatiu, multa verdeata, animalele par bine ingrijite, active si sanatoase, vizitatorii nu sunt galaciosi, respecta in mare parte regulile (nu hraniti animalele, nu aruncati gunoi pe jos, nu urlati aiurea etc). Nu e prima data cand vizitam Gradina Zoo din Timisoara, mi-a placut inca din vara trecuta cand am urmarit puii de urs jucandu-se bezmetici prin apa. Daca aveti drum prin Vestul tarii, va recomand o plimbare pe la Zoo. Intrarea e doar 3 lei/pers.

Stay tuned for new adventures – ta na-na-na-na-naaa

Va salut din mers, ca pozele tot cum vor ele stau