jump to navigation

Dupa „Bel Ami” Martie 12, 2012

Posted by josnebunia in Zilnice.
Tags: , , , ,
4 comments

Era vineri, aveam un feeling bun pentru seara ce va urma, cateva vesti incantatoare in buzunar si ceva bani prin portofel, asa ca mi-am invitat omul drag la film. Cu cateva zile in urma isi exprimase interesul pentru un film, pe care, zicea el, ar vrea sa-l vada la cinema. O parere banala, ati putea zice, dar va contrazic. Se intampla raaaar, dar foarte raaaar ca omul drag sa vada un trailer pe care sa nu-l uite in urmatoarele 30 de secunde si care sa-i mai si atraga atentia si sa-i provoace dorinta de a vedea tot filmul…LA CINEMA. I rest my case, era musai sa mergem la film.

Si-am mers, hotarata sa-mi eliberez mintea de prejudecati cum ca Robert Pattinson e doar Edward-vampirul-sclipicios sau ca un film despre intrigile din societate franceza la sfarsit de secol XIX nu e de vazut la cinema. La sfarsitul filmului, marea mea satisfactie a fost ca nu am adormit, iar omul drag m-a aprobat hotarat ca mai bine citeam cartea :)))

Filmul nu e prost, doar ca ar fi fost o idee mai buna sa-l vedem acasa, pentru ca nu necesita superecran si nici supersunet. Robert Pattinson mi s-a parut mai credibil in rolul lui Bel Ami in partea a doua a filmului, care pentru mine a inceput in momentul casatoriei cu Madeleine Forestier (uof, v-am stricat surpriza). Totusi parca in prea multe scene isi „flexeaza” buza de sus, uitand ca nu mai are coltisorii firorosi. Dar na, o fi „his personal touch”, un fel de semnatura actoriceasca…

Mi-a placut mult de tot Christina Ricci in rolul lui Clotilde, amanta indragostita, care are incredere in bunatatea lui Georges (Bel Ami) chiar si atunci cand actiunile acestuia demonstreaza contrarul.

All in all, n-a fost o experienta chinuitoare, dar n-o sa mai incalcam regula pe care am stabilit-o tot noi : mergem la cinema doar pentru filmele cu efecte speciale care te scot din minti, cu impuscaturi sau cascadorii. In rest…popcorn si canapeaua din living.

 

 

Va salut din mers, de luni

 

Tensiuni Februarie 28, 2012

Posted by josnebunia in Zilnice.
Tags: , , , , , , ,
2 comments

Nu-i fain cand simt ca explodez, cand anticipez evenimente ce ar trebui sa-si urmeze cursul firesc, dar in loc de asta mi se aglomereaza mie in creier si in timeline (bun concept, nu?). De la inceputul lunii incerc sa-mi inabus o ingrijorare care-mi creste tensiunea, un gand rau care-mi paralizeaza toate planurile. Si evident, cu cat ma chinui eu mai mult sa-l ascund, cu atat imi stapaneste mai puternic toate emotiile, toate ideile, facandu-ma incapabila sa mai scriu sau sa ma mai bucur pe deplin de orice altceva.

Dar eu ma incapatanez si astazi chiar nu vreau sa ratez momentul sa va povestesc despre piesa de teatru pe care am urmarit-o ieri, la Opera din Timisoara. E drept ca in ultima luna, pentru a mai scapa de tensiunile negative, am diversificat un pic programul de divertisment, dar din toate activitatile, piesa de ieri chiar m-a destins. Drept e ca n-a durat mult, dar rasul e un remediu bun. La comedia „Podu’„, indiferent cat de incrancenat si indispus ai fi, e greu-greu sa nu-ti scape macar un zambet, pentru ca replicile te prind si-ti gadila simtul umorului, te scot din acreala si te pun fata in fata cu ridicolul. Cele trei personaje, interpretate grozav de Horatiu Malaele, Meda Victor si George Ivascu, din punctul meu de vedere, au intrupat complexele cu care fiecare dintre noi se lupta zilnic – neincredere in fortele proprii, sensibilitatea la criticile celor din jur, „sunt grasa, sunt pitica, sunt inutila”. Faptul ca aceste personajele au fost puse in situatia ridicola de a-si rata pana si sinuciderea nu poate decat sa insenineze mintea, oricat de chinuita ar fi ea de griji. Pentru ca da, mie piesa de ieri mi-a transmis ca toate complexele si problemele pe care ni le facem sunt false si ridicole si am face bine sa constientizam asta inainte de a ne intalni cu moartea.

Si am ras, am ras de mine si de micimea mea sufleteasca, de piedicile pe care mi le pun in interactiunea cu ceilalti din teama de ridicol, de nevoia mea subita de intimitate si izolare. Eu nu sunt asa, desi complexele mele, intr-o clipa de ratacire, m-ar arunca in fata trenului, fara regrete. Astazi am ales sa le infrunt prin scris, ieri am ras, maine mai vedem. In aprilie am hotarat deja sa vedem „Oscar si Tanti Roz„, tot la Opera. Daca va place Oana Pellea, grabiti-va la bilete 🙂

 

 

Va salut din mers, vine trenul

Tot cărţi Martie 10, 2010

Posted by josnebunia in Zilnice.
Tags: , , ,
7 comments

Pentru că sunt în faza „N-ai carte, n-ai parte” mi-a venit o idee prea originală (not) şi anume să-mi fac o listă cu ce vreau să citesc, fie la ceai, fie în pat, troleu, tren etc.

Se anunţă un post plictisitor, aşa-i? Fără drame, secrete, picanterii şi puseuri imaginative…well, you are free to leave anytime, of course.

N.A. Ordinea titlurilor din listă este pur aleatorie şi nu reflectă un top al preferinţelor mele în funcţie de valoarea literară a volumelor.

1. Celia Serghi – Pânza de păianjen – am primit-o de la mama 🙂

2. Octavian Paler – Viaţa ca o corida, Aventuri solitare, Drumuri prin memorieastea îmi lipsesc din bibliotecă 😦 not anymore

3. Ioana Pârvulescu – Viaţa începe vineri

4. Yann Martel – Viaţa lui Pi

5. Milan Kundera – Iubiri caraghioase, Insuportabila uşurătate a fiinţeiam gasit-o saptamana trecuta la Carturesti, it is mine now 😛 Cartea râsului şi a uitării, Identitatea

6. Radu Tudoran – Fiul risipitor

7. Orhan Pamuk – Mă numesc Roşu – să înţeleg şi eu isteria şi minunea. Multumesc, Ancaaa!

8. Pascal Bruckner – Luni de fiere

9. Andrei Ruse – Soni

10. Stieg Larsson – Bărbaţi care urăsc femeile, Fata care s-a jucat cu focul, Castelul din nori s-a sfărâmat

Şi ar mai fi câţiva autori la care nu ţin neapărat şi nici nu mă fac teribil de curioasă, din câte am citit până acum – Murakami, Rushdie, Herta Muller…That’s about it. Să nu îndrăzniţi să râdeţi de lista mea. Nu de alta, dar vă pierdeţi vremea aiurea, când aţi putea să daţi o fugă prin librării să vedeţi ce tot vorbesc eu pe aici.

Vă salut din mers, cumpăr timp