Vara e ne-buna

Oare cand pui multe intrebari ataci sau te aperi?

Important e ca nu imi place vara – deloc. Din acest motiv cred ca voi sari peste „Monthly review” pentru lunile astea seci. Nu ma plang de caldura naucitoare, cum ar fi de asteptat, nici de dorul de duca, nici de nostalgia vacantelor de altadata… Vacantele nu mi-au placut niciodata, mai demult din cauza „temelor de vacanta” ori din cauza taberelor din Eforie, iar de cativa ani vacanta de vara inseamna trei luni de amorteala, de inactivitate, de oras pustiu si terase batrane.

Vara sufar de singuratate si sunt incapabila sa-mi gestionez cele cateva zile in care ar trebui sa merg si la munte, si la mare si la Praga, si acasa si sa stau si linistita si relaxata intr-un balansoar care nu scartaie. Vara sunt indecisa si dezorientata. Cele mai simple hotarari se topesc intre asternuturi si cu greu le mai dezlipesc dimineata de acolo, in incercarea stupida de-a ma mai prelinge printr-o noua zi. Vara toate zilele sunt la fel si toate noptile sunt scurte. Vara degeaba va scriu pentru ca tot calendarul e plin de concedii…unde ati disparut cu totii?!

Si tot vara imi numar regretele, in serile lungi, cu nori grei si tunete in surdina, le numar in loc de oi, sa profit cat mai mult de putinele ore de intuneric. Voi cum stati cu „prea tarziul” din vieti? Bine, multumesc? Regretele mele sunt ca si sarurile din alte vremuri – desfac putin sticluta si revin la realitate. Le pastrez in pereche cu alegerile facute, nu uit, nici nu invat…doar traiesc.

 

Va salut din mers, trantesc usi…de perete