jump to navigation

Vorbim urat despre fostul sau despre „morti” numai de bine? septembrie 16, 2011

Posted by josnebunia in Zilnice.
Tags: , , , , , ,
9 comments

Mai stiti raspunsul preferat al lui Radu Nechita*? Da, DEPINDE.

In primul rand depinde prin ce metoda s-a dezintegrat cuplul : prin parasire sau asa, de la sine (nu putem vorbi de comun acord in cazul unei despartiri – de cele mai multe ori unul dintre protagonisti este pus in fata faptului implinit si nu-i ramane altceva de facut decat fie de acord, dupa care sufera ca un caine batut. THE END)

In alt doilea rand nu exista pentru ca oricum prefer sa vorbim despre prima situatie, aia in care nemernicul (ups!) te-a parasit. Ca din start, daca tu l-ai parasit pe el, de bunavoie si nesilita de imprejurari (infidelitate, comportament sexual deviant, zic si eu) va ramane in memoria colectiva drept un om bun si un tip de treaba. Corect? Corect.

Buuun, deci te-a parasit. Na, deja ti s-au umezit iar ochii numai citind cuvantul aici, dar sterge-ti repede mucii cu maneca, te vad colegii de birou si nu-i frumos. Asa, citeste mai departe. NU MAI BOCI! Ma bucur ca te-ai linistit, putem continua. Stiu ca suferi, e urat sa ti se taie respiratia cand iti amintesti ca n-o sa-i mai simti degetele jucandu-se prin parul tau, ca n-o sa-i mai vezi fata aia de motunache prostut cand se alinta, ca n-o sa-ti mai zica niciodata tie „iubito, am fost un baietel obraznic, pedepseste-ma. Asa, de mai multe ori, da da da” cu vocea aia a lui inecata de emotie. Suferi, asa-i? Si cine te consoleaza mai bine si mai bine? Nu, lasa jos ciocolata si galeata de inghetata. Prietenele tale, bineinteles. Ei, aici e-acum. Il faceti albie de porci pe nenorocit sau le dai peste gura daca zic de rau? Pe mine sincer m-a consolat enorm sa aud ce bou a fost si cum n-o sa mai gaseasca el alta ca mine. Serios, mi-a placut si m-au trecut fiori vinovati din talpi pana-n ceafa de cate ori a zis cineva ca individul nu m-a meritat, ca-i un papa-lapte cu puta mica :)).

Mi-a facut bine sa aud toate astea o vreme, pana mi-am revenit, pentru ca eu nu eram in stare sa rostesc nicio vorba urata, dar in acelasi timp aveam nevoie de confirmarea ca el a gresit, ca el e ala rau si fraier. Si-am avut prieteni buni care m-au sustinut si m-au facut sa rad si in cele din urma, sa uit.

Dar oare toti avem aceleasi nevoi? Voi ce asteptari aveti de la prieteni in caz de despartire? Vreti sa arunce cu oua stricate sau sa pastreze un moment de reculegere alaturi de voi? Ziceti-mi va rog cum sa fiu o prietena buna pentru aici ca nu incape dubiu, mai devreme sau mai tarziu, fiecare are nevoie de un umar pe care sa planga, cu sau fara muci.

Va salut din mers, cu oua in buzunar, just in case

* Pentru neinitiati, Radu Nechita e proful din facultate cu care mi-as fi facut tricou 🙂 Pentru ca pe-atunci nu aveam bani de mofturi din astea, am compensat printr-o activitate febrila la cursurile si seminariile dumnealui. Activitate cunoscuta printre studenti sub denumirea de „bagare in seama” , evident :))

Reclame

Prin bucatarie martie 21, 2011

Posted by josnebunia in Zilnice.
Tags: , , , , , , ,
3 comments

Cu poze – aici

Copilul nu-i al meu. Fotograful insa da 🙂 Bucatarim impreuna. (chiar nu exista cuvantul asta, am verificat) Il voi inlocui cu „experimentam”. E ok? Ma bucur.

 

 

Va salut din mers, femeie+barbat+cratita=love

Q.e.d. martie 19, 2011

Posted by josnebunia in In secret.
Tags: , , ,
add a comment

Probabil ca toate noi-urile sunt la fel…and then you die. Apropos de asta.

 

 

Va salut din mers, cam ploua

Evolutii, involutii… octombrie 14, 2009

Posted by josnebunia in N-am somn.
Tags: , , , ,
8 comments

Nu voi transforma blog-ul intr-unul muzical, dar nu ma pot abtine la piesa asta: Urma – You can buy me with a coffe 🙂

Voi de cate cafele aveti nevoie? Oare mai sunt relatii care incep cu „cafele”/”sucuri”/”prajituri” etc? Traim prea repede si fugarim intensitatea fiecarui moment, vrem sa simtim fiecare secunda cu pasi de urias, atingem fara sa privim, privim fara sa observam…pierdem clipe incercand sa castigam timp.

De la sex numai dupa casatorie am evoluat la sex intr-o relatie serioasa, ceea ce nu e tocmai rau if you ask me. Dar nici in zona asta nu am zabovit prea mult si deodata ne trezim ca facem sex in speranta unei relatii. Nu sunt o bunicuta si nici nu crosetez apa minerala, asa ca lasati rosiile si ouale jos, bine? Si totusi abordarea asta mi se pare ciudata si seaca. Nu cred ca mai putem vorbi de evolutie. Sexul vinde orice, nu? Dar oare nu e prea ieftin? Sunt de acord ca exista aventuri de o noapte, au si alea sensul si farmecul lor. Exista si fuck buddies (subiect ce merita dezbatut mai pe larg si cu siguranta ati mai citit pe tema asta) si sex fara obligatii, sex pur si simplu.

Dar parca aveau si „cafelele”/”sucurile”/”prajiturile” rostul lor, nu? Orele alea de povesti nesfarsite, tinutul de mana pe ascuns, saruturile furate, neasteptate si electrizante care te faceau sa topai in drum spre casa, atingerile si roseata din obrajii fierbinti…Toate tineretile astea erau/sunt/ar trebui sa fie premisele unei relatii, nu sexul. But then again, I might be wrong and old. So sue me!

 

Va salut din mers, as bea o cafea