jump to navigation

Andreea, om sucit Decembrie 16, 2011

Posted by josnebunia in Zilnice.
Tags: , , , , , ,
trackback

Poate ca eu am nevoie de conditii in care tristetile-mi sa fie justificate, intelese si aprobate. Cred ca atunci cand toate-n juru-mi sunt bine aranjate, fara derapaje majore, iar eu tot cu moaca de om plouat umblu si mai trebuie si sa explic „ca de ce”, apare frustrarea. Si devin si mai mofluza, ba chiar un pic agresiva, ca un caine din ala care, obisnuit cu suturile pe sub masa si cu foamea, se trezeste deodata mangaiat si hranit, iar singura lui reactie e un marait circumspect. Citind blogul ei mi-am amintit ca mi-ar fi placut sa fac medicina si sa devin medic legist sau (evident) un megachirurg. Pentru ca astfel as fi putut sa-mi cultiv tristetile in tacere. Un chirurg genial nu vorbeste prea mult, iar medicul legist nici macar nu are conditii pentru a fi foarte volubil si outgoing. Dar medicina nu s-a potrivit firii mele, pentru ca, daca va amintiti ce spuneam aici, eu sunt prea grabita, n-as fi avut rabdare sa fac atatia ani de scoala si practica prin spitale si sa traiesc cu gandul ca poate intr-o zi o sa devin ce-mi doresc. Nu, mie imi trebuia sa gat scoala repede-repede, sa iau viata in piept, sa ma lupt cu ea repede-repede si sa vad care naiba-i faza traitul asta.Copil prost…

Si-asa am ajuns ziua de azi, 16 decembrie, cu gandul ca viata mea bate pasul pe loc, ca prea se respecta cele 24 de ore dintr-o zi si nicicum nu pot eu fura cateva minute, sa avansez mai repede la nivelul urmator. Ca asa m-am obisnuit, cu etape care trebuie parcurse si depasite – trebuie sa treci de etapa de amusinat in patru labe ca sa poti ajunge la gradinita, dupa 4 ani de frecat menta pe-acolo, incepe scoala, un pic mai challenging. Dureaza si aia cativa ani, mai multi un pic ce-i drept, da-s tot asa, impartiti pe caprarii, sa aiba sens si pentru grabitii ca mine. Si-apoi termini si cu scoala, numai ca dupa aia nu mai exista etape grupate-n ani, cum e logic si frumos. Nu, totu-i alandala, un haos de nedescris, faci ce vrei, program de voie. Eu, berbec fiind, ii dau cu graba tot inainte si-mi grupez singura anii, dar fiind de capul meu, mai ciupesc de ici-colo niste ani si da-i sa mearga. Dar patasti, ca socoteala de-acasa cam da cu minus si uite-asa ma trezesc eu cu deadline-uri depasite si task-uri neindeplinite. Amu ce-i de facut?

Va salut din mers, ca ma grabesc

Anunțuri

Comentarii»

1. septembriemut - Decembrie 16, 2011

oricum ne fura planetele minute bune in fiecare zi, ce rost are sa mai furam si noi altele? hai se ne bucuram de astea ce ne raman..

2. josnebunia - Decembrie 16, 2011

Da’ un pic mai repede totusi 😛


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: