jump to navigation

De ziua copilului nu Iunie 1, 2011

Posted by josnebunia in Zilnice.
Tags: , ,
trackback

Am primit sms-ul asteptat cu „La multi ani, copilule! Te iubim, mama si tata” inca de dimineata, chiar cu el m-am trezit si a fost bine. N-o sa ma lungesc azi amintindu-va ce frumos, vai, ce bine si minunat era in copilarie cand nu aveam griji, probleme si suflete incarcate cu tristeti si dezamagiri.

…pentru ca as minti. Eu am fost un copil taaareee ganditor. Ba chiar imi placea sa povestesc tuturor despre problemele care ma inconjurau, eram cam vorbareata si deloc discreta. Nu-mi spuneti mie ca nu aveam griji in copilarie. Ba aveam! Si inca muuulte : sa nu iau bulina neagra, sa nu-mi fure copiii de la scara cealalalta colectia de surprize Turbo, sa nu ne fuga pisica de-acasa. Nimic nu stiti. Sa va povestesc si de problemele din copilarie, daca tot m-am pornit. Drama copilariei mele a fost reprezentata de ciorapeii patati cu iarba sau rupti si apoi carpiti de mama sau mamaia. Stiti despre care ciorapei vorbesc? Din aia albi, un pic grosi, cu niste dungi cu gauri…mda, stiu, v-am dat pe spate cu explicatia si nici nu am gasit o poza revelatoare. (desi am una acasa de ma pufneste rasul numai gandindu-ma la ea). In fine, daca picam in iarba si trebuia sa stau toata ziua cu ciorapii patati in genunchi cu verde, pfoooaiiii, tragedie. Ma puneam intr-un colt si nu-mi auzeai gurita. Imi venea sa intru in pamant, nu alta. Iar daca se si rupeau…stiam ca urmeaza sa traga mama o cusatura si-apoi sa ma oblige sa-i port asa, carpiti – GROAZNIC! Deci probleme, da?

Am avut si tristeti, ca v-am zis ca am fost copil simtitor, empatic cum am zice astazi. Ma intristam la fiecare sfarsit de vacanta si ma lua jalea cand vedeam tema de vacanta aproape neinceputa…matematica ma intrista in mod deosebit. Tot de acolo au venit si cele mai importante dezamagiri, de altfel 🙂 Problemele cu segmente ma bantuie si astazi. Oh, za pein, za horror!

Anyway, intrebarea care ma macina este de fapt una foarte serioasa…si un pic trista (de-aia m-am si grabit sa inchei povestile din copilarie) : cum sa fac sa-mi alin o prietena draga draga, fara a-mi baga nasul unde nu-mi fierbe oala? CUM? Ca-mi vine sa fug la Cluj cu trenul in spate, s-o tratez cu filme amuzante cum ii plac ei si cu popcorn si cu pizza si ii fac si-o prajitura, cu putine calorii, ca sa nu exageram cu destrabalarea. Daca citesti, da-mi te rog o idee, un semn…

Va salut din mers, copilaria e greu

Anunțuri

Comentarii»

1. ,,, - Iunie 1, 2011

… sau sa vina cluju’ la tine

2. opi - Iunie 1, 2011

stiu ca vrei raspuns de la ea, dar eu as zice: fa-i o surpriza. nu conteaza de care, surpriza sa fie, total neasteptata, fara suspans si prostii 😉

3. josnebunia - Iunie 2, 2011

A citit 🙂
Multumesc pentru semn.

4. Oana - Iunie 4, 2011

Ah, ce dragut ca ti-au dat ai tai asa un sms. Mie mi-au luat ciocolata cu orez si m-au certat ca merg prea mult in cluburi (zic ei ca habar nu au ca eu merg tot timpul fix in acelasi loc si cu aceiasi oameni 🙂 ).

5. josnebunia - Iunie 6, 2011

Uuuu, Sun Rice (asa se cheama ciocolata aia cu orez, nu?) i-am dat si eu la omu’ drag ca-cadou 😛 Mie asa dor imi e de oamenii mei si de clubul nostru 😦 Enjoy it while you can!

6. Oana - Iunie 8, 2011

Daaaa, Sun Rice! 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: