jump to navigation

Deschideri Septembrie 16, 2009

Posted by josnebunia in In secret.
Tags: , ,
trackback

Dupa ultimul post m-am oprit. Poate parea incredibil cum reusim sa uitam de noi in tot haosul cotidian, dar mi s-a intamplat. Am gandit in cifre si termene, am avut porniri autodistructive, am intentionat sa scriu despre nedreptate, discriminare si sclavie morala, toate intr-un context groaznic de real. Dar nu, mizeriile din ultimul timp nu aveau ce cauta aici, pentru ca ar fi rupt magia, misterul si primavara mea, tocmai acum, la idele lui septembrie. Mi-am recapatat dupa-amiezele de toamna, cand in casa e deja rece si simt nevoia sa ma cuibaresc cuminte in patura verde, cu ochii aruncati pe geam spre apusul timpuriu, cu miros de frunze uscate, arse potolit in gramezi mici prin parcuri, cu emotii si fiori de inceputuri uitate.

Nebunia continua, nu ne oprim decat daca e rosu la semafor -eu chiar traversez numai pe verde, zebra sau dupa ce ma uit de doua ori si in stanga si in dreapta pentru ca sunt bine crescuta – si uitam. Privim prin parbrize si ne simtim ocrotiti, in toata singuratatea noastra, ne anesteziem cu task-uri, deadline-uri si target-uri, ne taraim in pat si dormim, cu gandul la bonusuri, investitii pe termen mediu si lung, avem cosmaruri cu credite si descoperiri de card, iar diminetile ne surprind epuizati, injurand printre dinti vecinii, locurile de parcare, traficul, task-urile amanate, target-urile neatinse, bonusurile neprimite, pe noi insine si ultimele ramasite de umanitate.

Nu, multumesc, asa nu! Respira cu mine, ingroapa-ti ziua in parul meu si pregateste-ti palma pentru cand ma voi ascunde in ea. Voi mai stiti cum e? Inca nu e prea tarziu sa va faceti noptile cu adevarat bune si zic sa incepeti chiar din seara asta. Hai, ca nu-i chiar asa greu…

 

Va salut din mers, de noapte buna

Anunțuri

Comentarii»

1. ina - Septembrie 17, 2009

din categoria ce vrem noi de la viaţă şi invers.
Frumos spus şi chiar nu e greu 😀 Eu încă mai profit de cele câteva zile petrecute departe de agitaţia oraşului pentru a număra miile de stele…

2. josnebunia - Septembrie 21, 2009

Ma sperie gandul ca intr-o zi ni se va parea firesc sa uitam, ca toate dorintele si visele de azi vor ramane fara ecou si vom spune „Eh, aiureli din tinerete!” Numara o stea si pentru mine 🙂

3. ina - Septembrie 21, 2009

cu mare drag 🙂
Iar gândurile astea seci trebuiesc alungate de acum, aruncate într-o gaură neagră, fără drept sau putere de a se mai întoarce vreodată


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: