jump to navigation

Sa mai si gandim Iulie 20, 2009

Posted by josnebunia in Zilnice.
Tags: , ,
trackback

Astazi am o problema cu cei care cred ca totul li se cuvine. Totodata azi e luni, deci am probleme existentiale de luni, ceea ce nu e tocmai minunat, dar mna, trebuie sa ma suport. Sa revenim pentru ca am ajuns foarte aproape de limita rabdarii cu oamenii mai sus amintiti. Ganditi-va putin si sunt convinsa ca o sa-i recunoasteti si pe langa voi, poate va sunt chiar prieteni buni…sau poate doar voi lor?

Exista o expresie mai putin romaneasca – „to take things/people for granted” – va suna cunoscuta? Am o intrebare pentru cei din categoria asta : Cum puteti? Imi imaginez ca e nevoie de un grad ridicat de autostima si de un nivel inspaimantator de narcisism pentru a lua oamenii si lucrurile „de bune”, fara a considera ca e necesar un minim efort pentru obtinerea si pastrarea lor. Sau nu?  Daca in momentul cand cititi clatinati din cap si vi se umplu ochii de compasiune pentru tristetea din viata mea, inseamna ca eu gandesc total aiurea si am pretentii mai mari decat mi-am inchipuit de la oamenii din jur (desi am sustinut sus si scris ca eu nu am asteptari…) Asta pentru ca eu am „prieteni” care nu ofera nimic si au senzatia ca relatia care s-a format la un moment dat se pastreaza de la sine, ei fiind niste creaturi absolut minunate, iar simplul fapt ca iti raspund la telefon (doar uneori, nu va asteptati la compromisul exagerat de a va raspunde de fiecare data cand ii sunati) reprezinta cu siguranta „the highlight of your day”. Da, exista si sunt printre noi…sad, but true, vorba cantecului.

Daca totusi mai trec o data prin filtrul gandirii ce urmeaza sa scriu, imi dau seama ca sunt cu siguranta depasita (de situatie) si m-am nascut prea tarziu. Eu intotdeauna analizez ce am eu de oferit si care e plusul de valoare pe care il aduc eu cuiva, astfel incat relatia respectiva (de orice natura) sa aiba un rost. Gresit, asa-i? Mda, cu siguranta problema e la mine si stau prost si cu increderea in propria persoana daca ma tot intreb „ce dau?” in loc de „ce primesc?” Si totusi…o relatie – de prietenie, ca de aici am inceput – nu presupune din start reciprocitate? Pe baza acestei ipoteze m-am pornit sa fac un pic de ordine in multele prietenii pe care le-am legat in timp si asa i-am gasit pe cei despre care scriu acum. Nu am nevoie de prieteni care nu ma suna, nu ma cauta, nu ma intreaba nimic decat atunci cand binevoiesc sa-mi raspunda la telefon, am zis. Asa ca, dragii mei, daca va recunoasteti, hai pa!

Bun, am scapat si de gandul asta, un pic furioasa, un pic revoltata si cu agenda telefonului un pic mai usoara. Oamenii nu exista ca sa iti faca tie viata mai frumoasa, nimeni nu e la dispozitia ta si nimeni nu e obligat sa te merite. Am inteles asta, asa ca nu-i nevoie sa te trezesti doar pentru ca am zis eu. Poate nici punctul meu de vedere nu e prea sanatos…

 

Inca va mai salut din mers, dar atat

Anunțuri

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: