jump to navigation

Haz de necaz Iunie 25, 2009

Posted by josnebunia in N-am somn.
Tags: , , ,
trackback

Azi cred ca am obosit si recunosc printre dinti ca nu le pot face pe toate…cel putin nu asa cum vreau eu. Si v-am obisnuit sa fac haz de necaz si sa ies pe usa zambind, lasand in urma un nor de fum si un salut din mers. Stiu sa spun povesti amuzante, stiu sa transform totul intr-un act de stand-up comedy, sa ma inclin politicos si sa parasesc scena in aplauzele si hohotele audientei. In spatele cortinei incep sa ma impiedic, ma clatin si ma tarasc pana la cabina. Ma sufoca machiajul, ma dor gleznele de la tocuri, nu-mi suport rochia si parul fixat intr-o coafura perfecta.

Am petrecut cateva clipe cu parintii mei…au venit in vizita si au adus cu ei dulceata altor vremuri, cand nici nu trebuia sa le fac pe toate. Si m-am simtit din nou fetita de 6 ani care se strecoara in patul parintilor si doarme mult si linistita. Lacrimile ne tradeaza slabiciunea sau umanitatea? Prefer sa-mi recunosc umanitatea…Sau mai bine zambesc si voi radeti si vom zice ca lacrimile sunt semnele fericirii.

Tot azi imi simt mainile obosite de atatea povesti nespuse. Oare sa fie adevarat ca ma deghizez sub forma de blog? Voi sub ce forma traiti? Cum va camuflati? Cum va aparati? Oare simtiti nevoia sa o faceti? Oare de ce ne sunt tacerile atat de lungi si vorbele goale? Noroc cu noptile in care ploua, ca ne mai acopera tunetele tacerile asurzitoare. Noroc cu zilele insorite cand nu mai trebuie sa vorbim deloc. Eu sunt fiinta cuvantatoare…voi?

 

Va salut din mers, imprastii cuvinte

Anunțuri

Comentarii»

1. ioana - August 11, 2009

Hmm, Andreea, uite ca am decoperit blogul tau si am citit pe nerasuflate aproape toate post-urile. Asta pentru ca nu-mi venea sa cred cat de multe ganduri de-ale mele regasesc aici si cat de asemanator mie le exprimi 🙂
M-a umplut de un soi de caldura si, cumva, entuziasm lectura asta…e bucuria aia a regasirii in cuvintele altuia si da, mi se confirma din nou ipoteza ca oamenii simt similar, dar actioneaza diferit.
Mi-am adus aminte cand odata, demult, vazuse frate-tau ceva randuri de-ale mele si mi-a aruncat un „parca esti sor-mea” :))
Si desi de fiecare data cand citesc un blog de genul asta am senzatia de stanjenire, parca mi-as baga nasul intr-o odaie straina, nu pot sa ma abtin din a ma face partas tacut la franturile astea de viata…poate pentru ca transpira multa umanitate 🙂

2. josnebunia - August 26, 2009

Si mie mi se intampla frecvent sa regasesc franturi din mine in randurile altora, oameni pe care nu ii cunosc, care la randul lor nu m-au vazut niciodata. Asta pentru ca cei mai multi dintre noi traim pe aceeasi planeta. Ce ne face totusi diferiti, individualizandu-ne, este modalitatea de evadare. Eu scriu, tu scrii, altii viseaza pur si simplu. Te mai astept prin odaile mele 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: